Binecuvantez clipa in care am rezervat cazare Brandeberg Brasov!
Cum am ajuns in curtea pensiunii am ramas fara cuvinte! Muntii se proiectau in zare cu tamplele albe de ninsoare, brazii isi inaltau siluetele semete catre cer, aerul patrundea in plamani purificandu-i. Natura era acolo alaturi de noi in toata maretia ei, demonstrandu-ne ca viata este frumoasa si merita traita din plin. Nori pufosi veneau de departe, dar pana la sosirea lor soarele ne mangaia duios pe crestet. Era placut, iar pasarelele ciripeau voioase.
-Ah, daca ar fi si camerele la fel de frumoase, au spus prietenii mei! Si mai ales, daca nu ar ploua…
Pe mine nu ma sperie ploaia. Imi place sa merg in aer liber, cu pletele in vant si sa simt stropii reci pe fata. Natura mi se pare mai misterioasa in spatele cortinei argintii si fluide. Cel putin pe ninsoare ador sa ma plimb. As strabate kilometri intregi prin feeria baletului fulgilor de nea.
Stau in camera, numai daca ploua cu galeata. Dar si din balcon, imi place sa admir ploaia, iar camerele au si balcoane si mobilier de unde poti privi dansul ploii peste creste de brazi, peste pajisti pline de flori si creste de munti. Ai incercat vreodata sa auzi glasul ploii la mansarda?
Numai glasul colindatorilor rivalizeaza in farmec cu stropii de ploaie care cad pe acoperis!
Peste trei zile de trasee montane, de cine gustoase servite cu promtitudine la restaurantul pensiunii a venit si ploaia. S-a intunecat afara si numai mobila pictata din camera raspandea atata energie pozitiva, incat am admirat-o indelung. Mirosea a lemn si a vegetatie udata, mirosea a zapada adusa de vant de pe crestele muntilor, fiindca am deschis geamurile sa primesc ploaia in suflet. Sunt momente in care avem nevoie de ploaie. Spun unii ca este grozav sa ploua, cand plangi, fiindca ploaia iti spala lacrimile reci.
Ploaia inseamna zile de odihna binecuvantata dupa ceasuri de truda, de aceea taranii lui Goga erau fericiti, cand cerul arunca galeti de apa pline pe pamant: se puteau si ei odihni, fiindca in rest lucrau si in zile de sarbatoare
.
-Mergem la masaj, m-a interupt din visare prietena mea?
Adevarul este ca numai bunica si mama imi faceau masaj, cand eram mai copila si cand eram racita sau ma durea spatele de efort. Parca simt si acum mainile lor maiastre care ma faceau sa simt fiori firbinti si dupa ceva timp sa plece durerile si sa ma misc in voie.
Masajul merge perfect intr-o zi ploioasa, in care simti multa racoare in jur, iar daca esti mai batran te dor si oasele si spatele!
Masajul de la Brandeberg mi-a mers la suflet. Am retrait copilaria cu farmecul ei cu tot. Pe atunci nimeni nu ma lasa sa sufar sau sa ma doara. Venea mai intai bunica sa ma doftoriceasca. Apoi apareau pe rand mama si matusile. Ma trageau, imi faceau ceaiuri, imi umpleau linguritele cu sirop. Sa va spun un secret? Chiar imi venea sa ma prefac bonava, la cat de rasfatata eram. Acum? Durerea este individuala si oamenii au uitat de leacurile de demult, care cel putin ameliorau durerea prin amabilitate. Ei, poate ca nu era ceaiul o potiune magica, dar dragostea cu care era pregatit si servit avea in mod sigur functie terapeutica.
La inceputul ploii a fost masajul. Aveam nevoie de masaj si mi-am simtit spatele arzand ca focul. Puteam auzi si sangele cum curge mai bine si m-a cuprins un somn, asemenea celui din copilarie, din zilele ploioase.
Am dormit ca un prunc, eu care nu puteam sa dorm ziua. Somnul acela m-a eliberat de energia negativa, de oboseala adunata in timpul activitatilor curente. E minunat sa adormi in bratele iubitoare ale ploii!
Auzeam pasii ploii venind de departe si fosnetul naturii inviorate.
M-am trezit dupa doua ore de somn odihnitor si dupa un dus, m-am dus la o partida de tenis de masa. Copiii din grup aveau locul lor de joaca, fiindca pensiunea face parte din categoria celor mai prietenoase locuri cu copiii. A fost captivanta partida de tenis, apoi ne-am mutat la masa de billiard.
Ni s-a facut foame si ne-am dus la restaurant. Fiecare a gasit ceva pe placul lui. A fost o cina vesela a unor oameni multumiti, pe care ploaia nu i-a nemultumit deloc. Imi voi aminti mereu farmecul aparte al ploii din acest loc…
