Dimineata de februarie care seamana mai degraba cu un inceput de toamna sau de primavara. Asteptam o ploaie sau o ninsoare cu buzele arse de dorul de precipitatii, fiindca stim ca de ele depinde painea noastra viitoare, adica graul.
Fac naveta din doua bucati, cu doua mijloace de transport in comun si sunt extrem de multumita ca la noi sunt oameni corecti si cinstiti, care nu fac rau nimanui. Uneori, in statiile de autobuz mai opreste o conventie care a dus fetele de la croitorie in oraselul cel mai apropiat sau un barbat care se intoarce de la schimbul al II-lea si doreste sa isi scoata cheltuiala de la benzina sau motorina.
Nu m-am speriat, cand langa mine a oprit o masina buna si am deschis portiera sa intreb daca ajunge in localitatea in care am serviciul.

-Dar cu un sat mai jos nu vrei sa ramai, m-a intrebat soferul dupa ce m-am urcat?

-Da, gasesc eu ceva de acolo sau o iau pe jos, i-am spus impaciuitoare.

Fara sa fie suparator, soferul si-a prezentat CV-ul:

-Eu sunt Ionica! Lucrez pe tir de 4 ani, sunt singur, far obligatie si vreau sa ma asez la casa mea.

Dsicutam despre meseria lui cu plusuri si minusuri si imi spune ca salariile uriase despre care se vorbeste se scot din diurna. El stie sa fie econom. Isi ia damigeana cu tuica si vin la el si nu da 10 euro pe cateva sticle de bere. La nevoie isi prajeste un ou, face o salata, iar diurna o strange. Sigur ca nu judec omul dupa dezacordurile pe care le face si nici dupa ideile optuze pe care le emite.

In 20 de minute stiu tot despre Ionica. Sta singur cu mama lui care are hepatita si pe care o dor picioarele si are grija de ea, desi alt frate vrea sa ia totul.

Dar eu? Ii spun ca sunt singura, ca am grij de parintii mei care sunt btrani si stie unde lucrez. Zambeste fericit, cand aude ca sunt colega de serviciu cu fosta lui colega de scoala.

Vorbim despre tari, despre oameni si iar imi spune de tot ce a reusit sa stranga si cu cate sacrificii si ma pune sa imi dau cuvantul ca nu sunt implicata in nicio relatie.

Este ca si cum un tata responsabil ar incerca sa ii explice fiicei majore totul https://www.money-studio.ro/despre-moneystudio.

Astazi se duce la padure sa aduca un camion cu lemne, sa o asigure pe mama lui. Da, munceste, fiindca ii place sa aiba si daca l-ar pune la proba o femeie nu s-ar da inapoi de la nimic. Ar putea sa aiba acolo cu 5 ani mai mult decat el, numai sa fie de casa, fiindca prima era „de usi multe.” Nu i-a placut sa aiba casa ei, ci a plecat sa lucreze in Germania.

Asa am ajuns eu la serviciu, dar nu m-am gandit ca replica finala ma va face sa rad toata ziua. Inainte de a cobori i-am intins banii si i-am multumit, iar el mi-a spus zambind:

-Sa stii ca am vorbit serios! Ma mai duc 2-3 ani in afara, apoi ma retrag sa imi refac viata. Daca ti-a placut de mine si tot ce ti-am povestit, tine minte si cauta-ma! Eu sunt Ionica, soferul de pe tir.

Cu siguranta ca exista multi Ionica in localitatea aceea si este posibil ca si soferi pe tir sa fie mai multi.

Mi-a fost greu sa cred ca omul acela a calatorit atat de mult peste hotarele tarii si ca nu invatat absolut nimic. Mie mi-a picat la tanc: „Eu sunt Ionica”, fiindca nu aveam chef sa imi ceara numarul de telefon sau alte date de contact.
Sunt oameni care ne insenineaza ziua prin felul lor de a fi si datorita lor viata este mai usoara.

Pentru Ionica, prenumele sau este suficient ca toata lumea sa spuna cu respect:

-A, il cunosc pe omul acesta!

Imi pare rau ca nu pot sa scriu despre toti oamenii amuzanti pe care ii intalnesc sau despre toti oamenii valorosi intalniti pe drumul vietii. De fapt, rectific: fiecare om are valoarea lui!

Cand pasii ni se intersecteaza cu oameni de la care primim o lectie de viata buna sau rea ne imbogatim spiritual. Pret de 10-20 de minute ei ne sunt profesori pe o secventa de lectie sau noi le predam o teorie sau un lucru interesant. Intre adulti, rolurile se schimba permanent.

Chiar si cel mai umil om, lipsit de scoala sau de cultura, poate preda savantului o lectie grozav de utila si de frumoasa.

Invatam de la toti oamenii cu care ne intalnim, indiferent de varsta pe care o au si le predam altora din intelepciunea si din experienta noastra.

Lumea este o imensa sala de clasa si tot ce se preda de la catedra ei, omul intelept isi noteaza pe tablita mintii sale.