Putini ne indeamna sa facem in viata lucrurile care ne plac cu adevarat. Putini sunt cei care ne vor sustine pana in panzele albe indiferent de drumul pe care alegem sa-l urmam. Deopotriva, pot spune ca eu n-am avut o copilarie atat de frumoasa pe cat vad acum la alti copii, dar am invatat multe din asta. Fac parte dintr-o famillie ceva mai complicata asa ca practic am fost mai tot timpul singura si a fost nevoie sa invat sa ma descurc cat mai mult singura. Inca de la cele mai fragede varste am fost o fire curioasa. Si mi-a placut sa ma bag cam peste tot pe unde se putea putea vedea si/sau invata cate ceva interesant. Asa am ajuns o foarte multa vreme sa stau sub aripa unui vecin, mecanic de meserie, la care vedeam cate-n luna si in stele. Omul se pricepea la multe lucruri – sa repare masini, scule, unelte, mai tot ceti poate trece prin cap la un roman foarte inventiv, muncitor si practic, bun la toate.

Pe la doisprezece ani deja nu doar ca ma ocupam de treburile clasice, insa cu baza pe care mos Vasile mi-o cladea usor, usor, stand pe langa dansul, deja incepeam sa prin curaj sa repar si lucruri de prin casa, chestii care se defectau frecvent si care pareau promitatoare de reparat, dar in acelasi timp aparent indispenabile. Asa se face ca prima data am reparat un televizor. A fost de altfel si prima data cand am stat cu surubelnita in mana si m-am chinuit cateva ore in sir incercand sa deslusesc ce circuite nu sunt la locul lor si cum pot gasi o solutie. Intr-un fel sau altul remediasem problema la interior, cu mici indicatii de la Nea Vasile, de vina fiind un fir putin afectat pe care mi-a trecut prin minte sa-l inlocuiesc cu unul catusi de similar. Care erau sansele sa functioneze experiementul meu? Poate putine, dar a functionat. Pe urma am trecut si la cablul pocnit nevoie mare intr-un loc. Am taiat firele, le-am pus cap la cap si ulterior le-am izolat cu banda. Si treaba a fost numai buna caci o buna bucata de timp, pana ai mei au cumparat unul noi, m-am putut bucura de un televizor functional.

Nu-i de mirare ca in timp am crescut si am devenit intr-un fel sau altul o gospodina ca la carte, care gateste, are grija de copii dar care in acelasi timp mai schimba un fir, mai repara un cablu sau schimba un bec. Stiu ca e ceva rar, dar iata dovada ca daca poti si vrei in viata poti face absolut orice. Pe la varsta adolescentei dragostea mi-a luat mintile si asa am ajuns la douazeci de ani sa ma casatoresc cu un barbat si mai priceput pe partea de electronice, electrice, mecanisme si treburi mecanice. Putin cate putin si mana de la mana am vrut si noi sa ne construim caminul nostru, de fapt sa renovam o locuinta batraneasca, mostenire de la ai sai bunici pe care am decis s-o transformam in a noastra casa, cu conditii moderne si tot tacamul.
Odata cu noul proiect de casa am avut bineinteles nevoie de ajutor din toate partile de unde s-a putut. Am luat cate o mana de ajutor de la rude si prieten, am mai apelat la oameni, am cumparat materiale de constructii, am inchiriat masini, unelte, etc. Cam tot tacamul de care ai putea avea nevoie atunci cand te pui la munca multa si vrei sa construiesti un loc de viitor ca la carte, aproape de la zero. O scula aparte mi-a atras mie atentie si anume un astfel de cilindru pneumatic patrat care e baza functionarii a mai multor utilaje. Sotul mi-a explicat ca astfel de piese sunt esentiale pentru a putea demara diferite procese de constructie si creatie, pentru ca sa poata avea loc functionarea unor utilaje importante. Indeosebi am aflat despre aceasta piesa ca este folosita cu precadere in mediul industrial, acolo unde se utilizeaza constant diferite utilaje de lucru, asa cum se intampla in mediul de constructii, in industria mecanica, cea a aeronavelor, etc.
Asta mi-a aratat ca in viata nu le poti sti pe toate, dar daca-ti dai silinta poti afla o serie de lucruri noi care-ti pot folosi intreaga viata.