Simt ca imi pierd mintile! Am 49 de ani, sunt un barbat singur si m-am indragostit de o doctorita de 39 de ani din Franta. Nu dorm noptile ca sa vorbesc cu ea pe chat. In zilele in care nu merg la serviciu, nu ma ridic din fata computerului nici sa mananc, nici sa ma spal sau sa beau apa. In ultima vreme, din prevedere, imi transform biroul in depozit. Ca sa nu intrerup discutia cu ea, am pe masa biscuiti, sticle de suc, cate o cana plina de cafea, mere din care am muscat, dar pe care nu am reusit sa le arunc. Stau in fata ecranului pana nu ma mai simt.

Cand ies in oras o sun si merg cu telefonul la ureche de ma doare mana de efort. Aseara ne-am certat. Mi-a spus ca si-a gasit un tunisian mai tanar si ar fi cazul sa ne despartim. Nu stiu de ce m-am impiedicat si m-am trezit pe malul lacului. Un picior imi intrase deja in Herastrau.

Nu, fata asta este ca und drog pentru mine: nu mai beau apa la timp, nu mai mananc, nu mai vad pe unde merg. Am o amica psiholog de profesie si am scos-o aseara in oras, sa ma spovedesc. Am vrut sa stiu clar, daca in situatia mea am nevoie de psiholog. M-a ascultat atenta, apoi mi-a spus:
-Poti tu sa fii gelos si sa suferi atat pentru o entitate? Pai nici nu ai cunoscut-o pe fata aceea! Nu ca ai nevoie de psiholog, ci este grav! De ce te refugiezi din lumea reala, in cea virtuala?
De le ea intelegeam situatia ciudata, cum nu o intelegeam cand traiam gelozia pentru cea din spatele ecranului. Avea dreptate, depasisem limitele si cum ea, in calitate de amica nu avea voie sa ma ajute, mi-a recomandat cel mai bun cabinet psihologic Bucuresti.

Imi doream mai mult ca oricand sa scap de chin si ma temeam ca terapeutul meu va rade cu gura pana la urechi de idila mea de pe retelele de socializare. Nu sunt singurul caz, dar ceilalti care converseaza pe chat cu potentiale iubite sau sotii, nu cad in apa, cand aud ca acestea mai vorbesc si cu alti barbati.
Dependenta de orice strica! Nu mai vedeam fetele din jurul meu, pentru cea virtuala, care ma chinuia adesea si cu care, in ciuda acestui fapt, pusesem de gand sa ma casatoresc. Incepusem deja sa strang bani sa ma duc in Franta, dar au intervenit doua evenimente majore:

1. povestea cu tunisianul mai tanar si mai frumos decat mine.
2. modul in care am cazut, cand mi-a zis ca ma inseala virtual. Ei, da si oamenii care sunt gelosi fizic din cale afara sunt putin bolnavi, dar sa fii gelos virtual???
Florentina Matreata nu a ras, cand i-am povestit ce mi s-a intamplat si nu ar fi relatat nimanui, daca nu as fi ales eu sa vorbesc despre acest lucru, sa le fiu de folos si altora. Au urmat discutii lungi, sfaturii, terapii de viata care m-au rupt de mediul online, canalizandu-mi energia catre alte lucruri mult mai utile. Am inceput sa inlocuiesc navigatul pe retelele de socializare cu iesiri in natura, cu actiuni de voluntariat, dupa cum ma sfatuise terapeutul si incet incet s-a rupt cordonul ombilical al dependentei. A fost o adevarata victorie, dubla chiar, cand nu am mai intrat pe internet si cand nu am mai contacta-o.

Ea a parut contrariata si a inceput sa se victimizeze: ca l-a lasat pe tunisian pentru mine, iar eu am abandonat-o, ca se pregatea sa vina in Romania in concediu, sa ne intalnim si sa ne logodim.
Am avut puterea sa ii spun ca nu este cazul sa ne grabim, sa lasam timpul sa rezolve totul in locul nostru.

Alergand prin parc, am intalnit o fata draguta de care m-am indragostit si cu care ies in oras de ceva timp. Relatia evolueaza perfect si ne indreptam catre casatorie. Am planuti mari de viitor, in mod special doresc un copil, sa nu fiu un tata batran.
Cand imi amintesc cat suflet puneam in iubirea si gelozia mea vituala, am puterea sa rad singur de mine. Duceti-va din timp la psiholog ca gelozia online sa nu se agraveze si sa nu pierdeti iubirea adevarata care se afla la doi pasi!