Apreciez oamenii care investesc in oameni, care sunt bogati si generosi sau saraci si generosi. Nimic nu se compara cu a darui. Sa aduci bucurie in sufletul unui batran, al unui copil, al celui drag este suprema bucurie.
Am primit, cand eram copil si dau din toata inima, cand am de unde. Tin minte ca mergeam 4 kilometri pe jos, de acasa pana la scoala. Nu ni se punea microbuz la dispozitie si nu interesa pe nimeni ca mergem prin ploaie sau zapada o ora sau o ora si jumatate pe jos. Cel putin doua ore faceam pe drum dus-intors.
Cele mai frumoase cadouri le-am primit atunci, iar unii dintre oamenii aceia buni nu mai sunt printre noi, dar nu am putut uita gesturile lor.

1. O doamna, contabila la CAP-ul din comuna m-a oprit si mi-a umplut mana de dulciuri de calitate aduse din strainatate. Erau delicioase fata de bomboanele noastre umplute cu gem si fata de eugeniile cu miros de ranced.
2. Doamna S. imi dadea buchete de ghiocei din gradina. Ma simteam in culmea fericirii, mai ales ca obisnuia sa imi spuna ca sunt frumoasa ca o floare. Eram o copila si atentia ei ma magulea. A plecat lasandu-mi o amintire frumoasa.
3. Soferii de pe camioanele care carau piatra pentru fabrica de ciment opreau masinile si ne luau, cand simteam ca suntem epuizati de drum si de caldura vara sau eram pe punctul de a degera iarna.
4. Sigur ca vrea sa scriu si despre necunoscuta de la coada de la portocale din trecut. Doua ore am stat in curentul infernal si in ger (era vremea cozilor si a crizei alimentare) si ea era in fata mea. In timp ce ea a avut noroc si a apucat doua kilograme, la mine s-au terminat. Doream cel putin doua sa i le duc sorei mele mai mici, care nu mancase niciodata si mai era si bolnavioara. Norocoasa din fata mea mi-a intins doua portocale, spunandu-mi:

-Luati si dumneavoastra sa ii duceti surioarei! Nu vreau bani! Nu ma fac mai bogata cu cativa leuti si portocalele care mi-au raman, imi ajung.
Imi venea sa ii sarut mainile darnice de recunostinta. Sa ai de unde da, trebuie mai intai sa iei, adica sa ai un salariu lunar pe care sa te bazezi. Matusa mea mi-a cumparat o geanta noua si o bluza din primul ei salariu de vanzatoare la un chiosc de inghetata. Era paraua vaduvei pe care am sa o pretuiesc, cat voi fi pe pamant, mai ales ca tot ea a lichidat un carnet CEC cu castiguri in autoturisme sa imi plateasca taxele la facultate.

Toti oamenii acestia imi vin in minte, acum cand aflu ca se fac angajari la Money Studio videochat Bucuresti si alti oameni continua lantul generozitatii.
Sa intinzi cuiva o mana inseamna sa ii acorzi sansa la o viata mai buna si sa contribui decisiv la salvarea ta.
Un barbat a iubit candva mult de tot o fata saraca si frumoasa. Nu s-a casatorit cu ea, fiindca a facut un mariaj mult mai reusit, dar gandul i-a ramas la ea toata viata. Si intr-o zi a aflat ca femeia pe care o divinizase, dar o tradase, are doua fete, iar una dintre ele a dat admitere la Medicina, numai ca a reusit pe locurile cu taxa.

Fara sa stea pe ganduri a scos bani din buzunar si a achitat taxa pentru primul an. Ajutorul a fost suficient, fiindca anul urmator copila a trecut pe locurile de la buget. Peste ani, fata pe care a ajutat-o sa studieze Medicina a ajuns un mare cardiolog pediatru, iar lui i s-a imbolnavit grav de inima un nepotel. Datorita investitiei facute atunci, nepotul sau a fost operat si salvat si acum este sanatos.

In mod cert ca este mai bine sa fim buni, generosi, decat sa raspandim teroarea in jur. Dar din dar se face rai si asa demonstram inscrierea noastra in oceanul umanitatii.
Viata curge lin, iar oamenii ar trebui sa fie unii pentru altii surse de liniste, de revigorare si colaci de salvare, cand naufragiul vietii semenilor este amenintator. Rostul nostru pe lume este de a fi buni si de a lasa cele mai luminoase amintiri celor din jur.
Imi place de cate ori se vorbeste despre omenia celor trecuti in nefiinta si imi dau seama ca in acest mod, ei continua sa traiasca prin binele facut.